Despre lene

 

 

Asta-i meseria mea, scriu despre lene că la asta mă pricep cel mai bine. Dimineaţă mi-a trecut un gând ciudat prin cap, cum ar fi să mori dezbracat. Si mă gandeam la prima pagina în ziar care ar suna cam aşa: „Un bărbat DEZBRĂCAT a fost găsit mort în casă. Nu este cunoscută cauza morţii …(ma-sii) Şi  cum tot amânam eu să scriu articolul cum amân să duc gunoiul mi-am dat seama că sunt la fel de leneş cum mă ştiam. Aşa că m-am decis să va povestesc câte ceva despre lene..ştiu să scriu destule la postul ăsta cât să împut netul dar mă intelegeţi voi ca nu scriu din motive personale care au la baza şi la vârful piramidei veşnica pomenire silă. Ţin să precizez că lenea mea nu ţine de vreo boala defapt nici o lene nu are a face cu bolile chiar daca unii cercetatori spun că sindromul hipermialir, hipotestamendolul sau deficienţa MCPBR au ca simptom lenea. Dimpotrivă lenea lungeşte viaţa! Nu există bolile acelea, le-am inventat că imi era silă să caut pe net unele dar m-aţi prins că sunteţi deştepţi. Şi acum vă explic de ce nu scriu, nu că nu aş avea idei sau probleme de genul, dar imi e o silă să scriu, mie idei îmi vin în cap permanent, când merg pe strada când beau o bere cand mă uit la un meci(da ştiu ma uit la meci ca fetele ştiu ca joacă albii cu roşii fug după minge si o bage in poartă. Un fel de sex: transpiratie, tragi la poarta şi dacă ai traso bine te bucuri de plăcere dacă nu încerci iar si iar. Şi ca să va răspund la întrebarea: de ce mă mai uit la meci? Fotbal înseamnă bere şi popcorn.)

Generalul Feld Marschall, care, timp de 30 de ani, a fost şeful statului major general (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg, care a creat noi metode moderne de conducere a armatelor pe câmpul de luptă. El a publicat cărți legate de război, note de călătorie, povestiri istorice și un roman.

Imediat după numirea în funcție a trecut la reforme, între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor.

În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și
atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).

În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:
A: prost și leneș
B: inteligent și harnic
C: prost și harnic
D: inteligent și leneș

Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important, nu creează probleme.

Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile.

Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată.

Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut. Aici generalul nu se referea la lene în accepțiunea clasică a termenului (adică lene fizică și intelectuală) ci la faptul că, în anumite cazuri, comoditatea fizică este suplinită de o activitate intelectuală sporită (deci de o hărnicie spirituală). Așadar ofițerii numiți de el „leneși” sunt, de fapt, cei ce sunt capabili de o hărnicie intelectuală superioară.

Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o organizație.

Din popor ştiţi că lenea este şi un pacat din alea 7 mai importante din care face parte si mândria. Din popor mai ştim că leneşul mai mult aleargă. Să mori tu popor parşiv şi hoţ care vrei să creşti economia ţării prin oameni muncitori şi nu prin oameni capabili să inventeze. Şi voi, deştepţii căutaţi să vă puneţi contra iar şi o să imi spuneţi: Păi nu oamenii muncitori care învaţă inventează diferite lucruri. NU! şi nu spun nu pentru că cuvântul nu este mai scurt decât „da” .. Si facem un sistem de matematică cu doua poverbe populare romanesti:

  • Leneşul mai mult aleargă!
  • Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge!

Din primele două rezultă că cel harnic se trezeşze de dimineaţă şi aleargă mai puţin pentru a ajunge la destinaţie. Ajungem la concluzia logică şi deductibilă ca leneşul se trezeşe mai târziu şi ce condiţie trebuie să indeplinească el pentru a ajunge la fel de repede la destinaţie? Să găsească scurtătura, invenţia, calea mai uşoara, acea potecă nebatatorită pe care trebuie să alerge. Desigur există şi o altă categorie de leneşi pe care imi e lene să o descriu. Parlamentarii leneşi- aceştia nu fac nimic deosebit. Doar sunt leneşi. N-ai voie ca român sa ai aşteptari de la ei, doar dacă ai o doagă strambă la butoi şi joci la 6/49(mi-ar fi placut sa se cheme 6/69)(ar venii 3 cu 3 la 69) cum ziceam dacă joci d-astea poţi să ai aştptări de la politică să anti-lenevească ei şi să primeşti un cur de Bombă sexy.

Băi dar sunt aşa mi-se-rupist că am momente în care nu răspund la întrebări şi te las sa-mi trancăni la ureche..mai grav e că vin din oraş îmi arunc PCT(portofel chei telefon) in pat ma schimb arunc peste PCT un perdaf de haine şi mă aşez la calculator. Nervii şi injuratulile încep să apară când suna telefonul. Nici eu nu mă ridic dar nici el nu se opreste din sunat jumatate de oră. Ţine minte, dacă ma suni vreodata si vezi că nu-ţi răspund, fi simpatic si nu insista să nu-i dau ma-tii cu pula pe la bot. Unul cam la fel de leneş a inventat ce-a mai tare chestie de pe lume. <ever forever!> POZIŢIA LENEŞULUI

 

  1. Simpatică postarea, însă ai făcut o mică greşeală: „Generalfeldmarschall” este un titlu, mai exact un grad în armată, nu un nume, cum ai citat tu greşit in postare. Din câte observ, numele Generalului ar trebui să fie Moltke.
    E ok totuşi, lenea te scuză.🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: